Despre Speriaţii de bombe şi Pupincuriştii

Specii care nu au încăput în paginile Atlasului de Mitocănie Urbană, Speriaţii de Bombe şi Pupincuriştii îşi duc veacul printre fustele şi turul de la panataloni ai altor specii, care au reuşit totuşi să se ridice pe două picioare. Speriaţii de Bombe au un neaşteptat comportament de supunere şi executare instantanee al aberităţilor unora pe care aproape îi divinizează şi de sub mrejele cărora, probabil, nu ar putea ieşi niciodată. Se consideră a fi specii intelectuale, cu îndeletniciri chiar artistice. Dar îşi revin repede când sunt scuturaţi de-o fustă sau de vreun pantalon şi cară fără să mai clipească vreo tavă. Adoră apele tulbure de scandal şi de jignire, unde vor să "înnece" fiinţele pe care ei le categorizează a fi "inferioare" sau "muritoare de rând". Vor să fie venerate şi apreciate, doar că nu sunt conştiente că pentru asta trebuie să şi prestezi ceva mai mult decât să-ţi însuşeşti "bălăcăreala" altuia. Specie evolutivă a Speriaţilor de Bombe, Pupincuriştii se mulează ca pisicile în călduri pe celelalte fiinţe din jurul lor. Făţărnicia şi rânjitul ca la o reclamă Colgate, manifestate pe tot parcusul ciclului lor de viaţă , cu toţi dinţisorii la înaintare, se poziţionează în topul calităţilor. Le place să ajungă cât mai sus, fiind mari fani ai proverbului machiavellic "Scopul scuză mijloacele.", şi-ar vinde şi tatăl şi mamă, totul pentru o propăşire a sinelui. Mai sunt numiţi şi materialişti sau pragmatici.